A A
RSS

Diagnosticul Hemoroizilor

2011/06/16

Hemoroizi

Diagnosticul oricarei boli, fie ea boala hemoroidala sau o alta oarecare, incepe de a o anamneza adecvata. Prin urmare, in momentul in care un pacient se prezinta la medicul curant cu simptome ce pot conduce la un diagnostic cert de hemoroizi, medicul nu trebuie sa porneasca de la ideea ca acest pacient sufera, intr-adevar de hemoroizi. Practic, diagnosticul hemoroizilor este rezultatul unui intreg proces preparator si nu al unor simple observatii.

Primul pas facut in directia obtinerii unui diagnostic corect este o conversatie deschisa cu pacientul. Intrebarile pot parea indiscrete sau complet deplasate in anumite cazuri, dar ele sunt necesare. Mai mult, un pacient nu trebuie sa isi minta medicul curant sub nici o forma, pentru ca de sinceritatea lui sau ei depinde diagnosticul corect al bolii hemoroidale si, prin urmare, crearea unei scheme adecvate de tratament. Medicul poate intreba pacientul despre obiceiurile zilnice, despre igiena personala, despre tipul de munca pe care il depune (sedentara sau fizica), despre alte stari patologice si, chiar, despre viata sexuala.

Dupa ce toate aceste informatii au fost obtinute de la pacient, medicul curant poate efectua un examen fizic complet, nu doar la nivel rectal. Exista informatii recente care atesta faptul ca anumite tipuri de hemoroizi nu sunt cauzate de „vinovatii clasici”, cum ar fi constipatia cronica sau sarcina, ci de fragilitate capilara si venoasa. Astfel, un medic experimentat poate observa, pe corpul pacientului sau, mici zone unde capilarele  s-au rupt si au generat colorarea pielii in visiniu.

Trecand peste aceste metoda mai putin obisnuite de a diagnostica hemoroizii, se ajunge la una din cele doua metode comune: examinarea vizuala a zonei afectate si tuseul rectal. Examinarea vizuala ajuta medicul sa observe gravitatea bolii hemoroidale si diverse alte aspecte legate de patologia hemoroizilor (de exemplu, prin examen vizual se poate spune daca hemoroizii sunt interni sau externi, daca ei sunt inflamati si daca ei sangereaza datorita unor iritatii externe sau datorita faptului ca s-a fisurat peretele venelor anorectale).Tuseul rectal este utilizat, pe de o parte, pentru a verifica starea hemoroizilor interni, dar si pentru a observa daca exista fisuri anale sau alte zone inflamate. Trebuie mentionat ca acest tuseu rectal ajuta medicul curant sa analizeze doar rectul inferior. Exista probleme la nivelul anusului care pot fi situate mai sus in canalul rectal. In astfel de cazuri se utilizeaza colonoscopia.

Evident, fiecare metoda de diagnostic al bolii hemoroidale are avantajele si dezavantajele ei. Prin urmare, anamneza poate fi viciata de raspunsurile mai putin corecte si sincere ale pacientului. Pe de alta parte, medicul poate, pur si simplu, sa puna intrebarile necorespunzatoare, iar pacientul sa nu stie ce informatii ii trebuie, de fapt, specialistului. In cazul examenului vizual, daca hemoroizii sunt interni si pacientul nu este in plina criza hemoroidala, este foarte usor ca medicul sa presupuna ca acel pacient este perfect sanatos si sa nu il mai supuna la un tuseu rectal. Apoi, nu toti pacientii sunt de acord cu efectuarea unui examen intern al canalului rectal, iar medicul curant nu ii poate obliga. In momentul de fata, colonoscopia a devenit cea mai utilizata metoda de diagnostic al bolilor de la nivel rectal, inclusiv a hemoroizilor, fiind considerata, atat de catre pacienti, cat si de catre medici, o varianta perfect acceptabila la clasicul tuseu rectal.

Etichetat cu: , , ,

Intrari recente

Facebook

Adauga-ne pe Facebook si beneficiaza de promotii si discounturi: