Hemoroizi Tratament Naturist

Pacientul care trece prin interventii chirugicale multiple la nivelul oricarui aparat din corpul sau va suferi diverse consecinte, unele din ele mai grave decat altele. Printre cele grave se numara dezvoltarea de tesuturi cicatrizate care se pot transforma in tesuturi canceroase, iar printre cele mai putin periculoase pentru sanatatea sa se numara si atonia musculara. Daca persoana in cauza a suferit diverse procedee chirurgicale pentru excizarea venelor de hemoroizi, atonia musculara pe care o dezvolta se numeste atonie sfincteriana.

Ce este, de fapt, atonia sfincteriana? Tratatele medicale o definesc ca pe o problema de contractilitate a muschilor care formeaza canalul rectal si a celor care inconjoara anusul. Cuvantul “atonie” se poate desparti in prefixul “a”, care inseamna “fara” si “tonie”, provenind de la cuvantul “tonus”, semnificatia finala fiind “fara tonus”. Prin urmare, atonia sfincteriana poate fi tradusa printr-o scadere semnificativa a tonusului muschilor rectali, scadere care conduce la urmatoarele simptome: dificultati in controlul eliminarii gazelor rezultate din procesul digestiei, aparitia incontinentei, fie ea pasagera sau definitiva si chiar, in anumite cazuri, sangerari abundente, sangele provenind direct de la nivel intestinal.

Din punct de vedere anatomic, canalul rectal este delimitat de doua sfinctere: un sfincter intern, care leaga partea inferioara a colonului de partea superioara a canalului rectal si un sfincter extern, care conecteaza canalul rectal cu exteriorul corpului. In mod evident, sfincterul extern este anusul. Atonia sfincteriana poate apare la oricare dintre cele doua sfinctere, dar este mult mai grava daca apare doar la nivelul sfincterului intern, fara ca anusul sa sufere de aceiasi problema. De ce? Atunci cand sfincterul intern nu mai poate sa sustina bolul fecal si sa il elibereze incetul cu incetul, acesta se misca continuu, fluid, spre canalul rectal. Totusi, sfincterul exterior functioneaza perfect. Prin urmare, el se va deschide in ritmul considerat normal de corpul persoanei respective. Deoarece frecventa de deschidere a celor doua sfinctere nu este corelata, canalul rectal se va umple mult prea repede, se va umfla, iar pacientul va suferi de dureri intense.

Daca atonia sfincteriana se manifesta doar la sfincterul exterior, problema nu este foarte grava din punct de vedere fiziologic, dar simptomele ei fizice sunt greu de ignorat. In general, acest tip de atonie sfincteriana este cel care se manifesta cu incontinenta temporara si cu sangerari. Totusi, cea mai grava forma de atonie sfincteriana ramane aceea care afecteaza ambele sfinctere, fiind cea a carei prim simptom este incontinenta definitiva.

Tratamentul atoniei sfincteriene depinde de stadiul in care se afla boala si de tipul atoniei. Prin urmare, daca aceasta problema de sanatate se afla in prima faza, tratamentul consta in exercitii fizice, de contractie a muschiului anusului pentru recapatarea tonusului. Uneori, chiar si electrostimularea este utila, ea fiind aplicata la nivelul planseului pelvian, in general in zona bazala a abdomenului. Daca pacientul sufera de o atonie sfincteriana in faza avansata, singura metoda de tratament care functioneaza intr-adevar este de natura chirurgicala: practic, chirurgul reconstruieste muschii bolnavi, redandu-le vechiul tonus si, prin urmare, functionalitatea. Recuperarea dupa acest tip de interventie chirurgicala nu ar trebui sa dureze mai mult de o saptamana, timp in care pacientul este hranit doar intravenos, prin perfuzii, pentru a evita formarea unui bol fecal. Ulterior, sub supraveghere medicala, se introduce si hrana solida si se testeaza eficacitatea operatiei. Daca muschii si-au revenit, pacientul ar trebui sa fie capabil sa elimine bolul fecal in mod constient, voit si sa nu sufere de incontinenta.