Hemoroizi Tratament Naturist

Pentru a putea vorbi despre etimologia cuvantului “hemoroizi”, trebuie sa stim ce sunt hemoroizii si de ce este important sa ii intelegem. Cartile de specialitate ofera urmatoarea definitie bolii hemoroidale: hemoroizii sunt inflamatii ale venelor anorectale. Foarte multor persoane li se poate parea ca hemoroizii nu sunt o boala importanta si ca problemele esentiale ale sanatatii omului nu se situeaza la nivelul sistemului digestiv inferior. Din pacate, adevarul este cu totul altul, dupa cum pot sustine toti cei care au trecut vreodata printr-o criza hemoroidala. Exista trei cuvinte care descriu cu maxima corectitudine boala hemoroidala: durere, sangerari si iritatie. Durerea este intensa si, din pacate, tinde sa fie permanenta. Sangerarea apare sporadic, avertizand pacientul de inceperea unei noi crize hemoroidale, iar iritatia o insoteste aproape intotdeauna, fiind un raspuns fiziologic al corpului la fisurarea peretelui venelor anorectale.

Hemoroizii nu sunt o boala a lumii moderne, ca atat de multe altele. Ei sunt mentionati in analele medicinei asiriene, sub o denumire ce se traduce “sangerare cauzata de mancare”. Tratamentul prescris de medicii asirieni era un post prelungit. Din pacate, nu parea sa functioneze, deoarece, dupa cum stim acum, nu alimentele sunt principala cauza a bolii hemoroidale si, cu siguranta, postul prelungit nu va vindeca hemoroizii. Cateva milenii mai tarziu si cateva mii de kilometri mai spre vest, egiptenii se confruntau si ei cu o adevarata epidemie de hemoroizi la curtea regala a unui faraon din dinastia a cincea. In acest caz, medicii au reusit sa identifice corect una dintre cauzele hemoroizilor: sedentarismul. De asemenea, egiptenii sunt primii care fac o presupunere absolut geniala, dar disputata pana in prezent, si anume ca hemoroizii sunt o boala ereditara. Denumirea acestora pentru hemoroizi a fost pierduta printre traducerile incomplete si adaptarile necorespunzatoare ale textelor medicale ale epocii respective.

Vechii greci, considerati de multi istorici a fi cei mai importanti medici si umanisti ai perioadei antice, sunt primii care reusesc sa trateze cu succes boala pe care ei o denumesc “haima rheo”, adica “flux de sange”, cuvant derivat din mult mai popularul “hemoragie”. Astfel, grecii descopera utilitatea scoartei de castan drept vasoconstrictor si cicatrizant, daca este incorporata in unguente, care erau recomandate spre a fi aplicate local de sase sau sapte ori pe zi. Un alt tratament foarte popular la vremea respectiva si care a trecut cu adevarat testul timpului este o dieta echilibrata si bogata in elemente oferite de natura, consumate in stare cruda, cum sunt fructele si legumele proaspete.

Medicina romana, derivata din cea greceasca, preia denumirea hemoroizilor de la aceasta si o transforma in “haemorrhoidae”, dar nu isi petrece prea mult timp investigand aceasta boala a sistemului digestiv inferior. Romanii erau cunoscuti pentru tehnicile lor chirurgicale avansate pentru perioada respectiva si pentru progresele pe care le facusera in descoperirea de otravuri nedetectabile, dar si in domeniul antidoturilor. Abia o data cu intrarea in Evul Mediu, cuvantul “haemorrhoidae” sufera una din ultimele sale transformari, in franceza veche devenind: “emorroides”. Ulterior, dupa adaugarea “h” – ului mut specific limbii franceze moderne, cuvantul a fost preluat ca atare de limba engleza, de unde a fost distribuit la nivel mondial.

Terapiile alternative nu au cel mai bun renume in legatura cu aplicarea lor in diferite boli, dar in cazul hemoroizilor, acestea au avut un foarte mare succes, succes demonstrat atat de catre studii stiintifice efectuate in diverse spitale in lumea intreaga, dar confirmat si de catre oameni obisnuiti, care au suferit ani in sir de hemoroizi. Cele mai importante cinci tratamente naturiste pentru combatarea bolii hemoroidale sunt urmatoarele:

• O dieta echilibrata: ar putea parea ciudat, dar primul tip de tratament naturist impotriva hemoroizilor este schimbarea stilului de viata. In primul rand, aceasta implica modificarea dietei. Dar nu in orice fel si nu cu eliminarea sau adaugarea oricaror tipuri de alimente. Exista alimente care vor face mai mult rau pacientului, dar si alimente care, in anumite situatii, pot aduce o imbunatatire de-a dreptul spectaculoasa starii de sanatate a suferindului. Este bine cunoscut faptul ca fibrele vegetale sunt promotoare ale fluidificarii tranzitului intestinal. Prin urmare, celor care sufera de hemoroizi li se recomanda sa manance alimente cu un continut ridicat in fibre, cum ar fi cerealele integrale si nedecorticate, fructele si legumele proaspete, semintele de Psylla, semintele de in si algele. Totusi, anumite precautii trebuiesc luate: prea multe fibre prezente in alimentatie in raport cu orice alt fel de nutrienti pot conduce la diaree.
• Bioflavonoidele: sunt o categorie de substance chimice intalnite, mai ales, in alimente de culoare rosie sau portocalie. Evident, in cele care au aceste culori in mod natural si in stare proaspata. Ce fac bioflavonoidele si de ce sunt ele utile pentru un pacient care sufera de hemoroizi? Raspunsul este simplu: bioflavonoidele sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a mari rezistenta peretilor vaselor de sange. Practic, daca pacientul mananca alimente cu bioflavonoide in mod regulat, sansele ca hemoroizii sai sa evolueze in hemoroizi sangeranzi sunt mult mai mici decat in mod normal, atunci cand dieta lui nu include aceste tipuri de alimente. Cele mai cunoscute alimente cu bioflavonoide sunt: citricele, tomatele si morcovii.
• Comprese cu Hamamelis Virginiana: cunoscuta in intreaga lume pentru proprietatile cicatrizante si antiinflamatorii, aceasta planta nu creste in mod natural pe teritoriul Romaniei. Totusi, ea a devenit foarte utilizata in ultimii ani si pe piata romaneasca, o data cu introducerea ei in terapia antihemoroidala. Tratamentul cu Hamamelis Virginiana vizeaza un efect local: planta, in intregimea ei in general, dar si doar frunzele, este facuta infuzie, infuzia este racita pana la temperatura camerei si este aplicata pe comprese de tifon. Aceste comprese de tifon sunt asezate pe locul afectat si mentinute timp de zece minute. Procedeul se repeta de trei ori pe zi, in cazul pacientilor care sufera de sangerari anale, dar care nu se afla in plina criza hemoroidala. Pentru cei ce trec printr-o astfel de criza, compresele pot fi aplicate si de sase ori pe zi.
• Infuzie de ghimpe: ghimpele este considerata a fi o “planta minune” de catre specialistii medicinei naturiste deoarece prezinta o compozitie chimica cu adevarat speciala, care ii confera foarte multe proprietati deosebite. Printre aceste proprietati se intalnesc: marirea vitezei de cicatrizare, marirea rezistentei peretilor vaselor sangvine si reducerea inflamatiilor de orice natura. Doua cani de infuzie de ghimpe, realizata in mod corect, pot ajuta pacientul in combaterea bolii hemoroidale.
• Comprese cu frunze de castan salbatic: la fel ca si cele doua plante de mai sus, castanul salbatic este faimos pentru proprietatile sale cicatrizante locale, fiind utilizat sub forma de comprese, aplicate direct pe zona afectata si este recomandat mai ales pacientilor aflati in criza hemoroidala.

Colonoscopia este una dintre cele mai utilizate metode de investigatie medicala, fiind, totodata, si una dintre cele mai simplu de folosit si cu cele mai bune rezultate. La fel cum ii spune si numele, colonoscopia este o observare a interiorului intestinului gros, in special a zonei colonului, prin intermediul unui tub foarte subtire, numit colonoscop, la capatul caruia se afla o camera video ce inregistreaza imagini. Medicul utilizeaza aceste imagini pentru a pune un diagnostic in legatura cu starea de sanatate a intestinului gros. Ce se poate observa la o colonoscopie? Daca pacientul este sanatos, mucoasa intestinului gros arata ca hartia creponata, dar pliurile sunt foarte adanci si foarte bine delimitate. Culoarea mucoasei nu se vede efectiv la colonoscopie, dar ce se poate vedea foarte clar sunt zonele in care exista decolorari sau hiperpigmentari. De asemenea, orice fel de excrescente sunt investigate in mod obligatoriu. In majoritatea cazurilor, formatiunile de pe mucoasa colonului gros sunt polipi de natura benigna. Totusi, exista posibilitatea ca ei sa contina celule canceroase in plina dezvoltare.

Desi atat de populara in medicina actuala, colonoscopia este o metoda de investigatie care necesita foarte multi pasi premergatori procedurii in sine:

• Pregatirea colonului: colonul trebuie sa fie golit in intregime atunci cand colonoscopia are loc. Motivul este simplu: cu cat mucoasa colonului este mai curata, cu atat se vede mai bine in imaginile video. Daca imaginea este neclara sau mucoasa este murdara, colonoscopia se va repeta dupa efectuarea unei igiene corespunzatoare. Cum se pregateste colonul pentru colonoscopie? Pacientul trebuie sa inceteze sa manance anumite alimente cu doua sau trei zile inainte de colonoscopie, pentru ca in ultimele 24 de ore, sa nu mai manance nimic. Totodata, persoana in cauza primeste un tratament scurt, de cateva zile cu doze de laxative ce cresc de la o zi la alta, iar in ultima zi inainte de investigatie, apare diareea. Este sfatuit pacientul sa nu paraseasca locuinta, deoarecele scaunele vor fi dese si explozive. In final, in dimineata procedurii, pacientului ii sunt administrate o serie de spalaturi la nivel rectal pentru a asigura curatenia locului.
• Oprirea tratamentelor medicamentoase: in general, pacientii care trec printr-o colonoscopie sufera si de alte feluri de afectiuni, care sunt tratate cu o serie de medicamente ce ar putea interfera cu investigatia colonului. In mod normal, se prefera sa se opreasca orice tip de medicatie care ar putea cauza spasme musculare sau care ar putea conduce la miscari involuntare ale pacientului. De obicei, acest tip de medicatie ar trebui sistat cu o saptamana inainte de colonoscopie.

Cercetarea patologiilor secundare: in momentul in care medicul stabileste ca unui pacient ii este necesara o investigare a colonului, acesta este obligat sa cerceteze daca persoana in cauza sufera si de alte afectiuni care ar putea interfera cu desfasurarea procedurii, cum ar fi problemele cardiace. In cazul cardiacilor, acestia ar putea avea reactii neasteptate la anestezicul care se administreaza imediat inainte de procedura colonoscopica, pentru a asigura ca pacientul nu face miscari bruste in timpul in care colonoscopul se afla in canalul rectal. De asemenea, nu se recomanda aceasta procedura femeilor insarcinate, chiar si in primele luni de sarcina, deoarece poate cauza avort sau nastere prematura. Totodata, colonoscopia este considerata o procedura cu risc ridicat pentru pacientii care au fost diagnosticati cu cancer de natura digestiva.

Sangerarile oculte din scaun trebuiesc depistate prin metode speciale de analiza, deoarece nu pot fi observate de catre pacient, cu ochiul liber. In general, o persoana care prezinta astfel de sangerari oculte in scaun nu acuza si alte simptome, cum ar fi dureri la nivelul canalului rectal sau al anusului si senzatii de usturime sau de mancarime. Practic, singurele indicatii pe care un medic le poate avea pentru a cere depistarea sangerarilor oculte din scaun sunt o serie de dureri mute, constante pe care pacientul le are la nivelul abdomenului inferior. Din pacate, pacientii nu le observa tot timpul, iar investigatia nu este facuta la momentul potrivit. Atunci cand sangerarile din scaun devin evidente si pentru pacient, problema de sanatate a avansat foarte mult si, de obicei, singura posibilitate de tratament este una chirurgicala.

Totusi, cum se depisteaza sangerarile oculte din scaun si ce indica ele? Exista o cantitate normala de sange care este intalnita in fecale, de maxim 5 mililitri pe zi, cantitate care nu conduce la un test de sangerare oculta pozitiv. Depistarile propriu zise sunt de natura spectrofotometrica, mai precis colorimetrica. Ce inseamna asta? Este simplu: se ia o proba din fecalele pacientului suspectat de sangerari oculte, se dizolva intr-un solvent, de obicei apa distilata, si se trateaza cu o substanta care o coloreaza. Apoi, proba astfel modificata se va introduce intr-un aparat, cunoscut ca spectrofotometru, care va oferi o citire a unor constante fizico – chimice. Daca valorile acestor constante se incadreaza in anumite limite, pacientul nu sufera de sangerari oculte in scaun. Daca ele depasesesc aceste limite, este evident ca testul devine pozitiv si persoana in cauza prezinta sange in scaun, desi el nu este vizibil cu ochiul liber.

In general, medicii cer efectuarea acestei investigatii pentru doua tipuri de pacient:

• Pacientii care sufera de anemii cu cauze necunoscute: in cazul acestor persoane, se presupune ca pierderea de fier si de alte elemente sangvine are loc la nivelul tractului gastro – intestinal, dar nu in locurile evidente, cum ar fi in abdomen sau pe cale orala. Testul pozitiv indica ca sangerarea are loc foarte jos in aparatul digestiv si ca este in cantitate mica, dar constanta, ceea ce duce la aparitia anemiei. Chiar daca este in cantitate mica, sangerarea depaseste cu mult limitele considerate a fi normale, ajungand uneori si pana la 30 de mililitri pe zi. Aceasta valoare este mult prea mica pentru a putea fi vazuta de pacient in fecale, dar, totodata, este de sase ori mai mare decat valoarea normala.
• Pacientii suspectati de neoplasm gastro – intestinal: daca suferindul a fost diagnosticat cu o forma de neoplasm prin intermediul analizelor de sange sau a markerilor tumorali, dar medicii nu reusesc sa gaseasca zona de unde se emit celulele canceroase, este bine ca o astfel de investigatie sa fie facuta. In general, cancerul de colon aflat inca in prima faza de dezvoltare nu poate fi depistat decat prin acest tip de test, deoarece modificarile de la nivelul colonului nu au aparut inca sau nu sunt evidente in ecografii ale zonei respective. Diagnosticul de neoplasm impreuna cu testul pozitiv pentru sangerarea oculta in fecale indica, in majoritatea cazurilor, existenta cancerului de colon.

Fitoterapia este terapia naturii. Practic, in fitoterapie se folosesc doar produse naturale, neprelucrate chimic, preluate direct din mediul lor de viata. Interesant este faptul ca, in general, oamenii tind sa creada ca fitoterapia utilizeaza doar plante uscate, sub forma de ceaiuri. Nimic nu poate fi mai departe de adevar. Aceasta terapia naturala foloseste plante medicinale in tratarea unei largi palete de afectiuni. Totusi, aceste plante nu sunt incorporate doar in ceaiuri, ci si in extracte, tincturi, infuzii concentrate si macerate. Trebuie mentionat faptul ca doar o parte dintre aceste forme farmaceutice sunt considerate a fi de uz intern. De exemplu, tincturile si extractele, in special cele uscate, sunt de obicei incorporate in lotiuni si creme, ceea ce le face, prin definitie, de uz extern.

Cum functioneaza fitoterapia? Conceptul este simplu: de-a lungul anilor, inca din perioada antica, oamenii au observat ca ingerarea anumitor plante le poate imbunatati starea de sanatate, la fel cum au vazut ca alte plante pot provoca afectiuni grave sau chiar moartea. Totodata, persoanele care studiau aceste plante, initial vracii, ulterior tamaduitorii si apoi medicii perioadei de aur a antichitatii au descoperit ca nu toate formele de prelucrare ale plantelor sunt utile si nu toate dau acelasi efect. Prin urmare, au inceput sa experimenteze cu diferite feluri de preparare a acestor plante medicinale, iar rezultatele lor au fost, in general, confirmate de medicina actuala.

Exista, totusi, cateva exceptii notabile. Medicina traditionala chineza sustine ca frunzele de Gingko Biloba pot fi folosite ca baza pentru infuzie si ca aceasta infuzare este suficienta pentru a extrage principiile active pentru care este cunoscuta planta. Din pacate, acest lucru nu este adevarat. Respectivele substante active sunt termolabile si sunt distruse aproape in totalitate de acest procedeu, care implica lasarea in contact a produsului vegetal cu apa aflata la 100°C timp de 30 de minute. Singura metoda cu un randament bun de extragere a principiilor active din  Gingko Biloba este extractia uscata. Practic, principiile active astfel extrase sunt inglobate ulterior in capsule, ajungand la forma farmaceutica care prezinta adevaratul efect terapeutic scontat.